Perspective

Iubirea e o stare a firii, a inimii, a spiritului tău. Iubirea este, pur și simplu, ea nu vine și nu pleacă niciodată.

După ce am publicat pe blog articolul “Un fel de a fi” în care îndemnam la iubire de sine, multe persoane m-au întrebat “cum?”

“Cum să mă iubesc pe mine dacă nu îmi place de mine?”

“Cum să mă accept dacă vreau altceva?”

“Cum să simt dacă nu simt?”

Desigur, perspectiva din care vorbesc este cea la care eu însămi am ajuns, în principal prin practica yoga, dar și prin multă experiență de viață care m-a obligat să privesc singură acolo unde așteptam să se uite alții: la mine însămi. La frustrările mele. La greșelile mele. La talentele mele. La ambiții. La dorințe. La îndrăgostiri. La căderi.

L-am căutat pe Dumnezeu mult timp până ce l-am găsit în mine însămi, cu toată pacea Lui, chiar dacă asta sună atât de șablonic încât știu că te frustrează.

Rătăcită în propriile-mi ițe umane, încă Îl mai caut uneori și mi se mai întâmplă să vreau să-L găsesc în exteriorul meu. Și atunci știu că este un semn pentru a mă întorce la mine. Poate o să râzi, dar am o rețetă, am niște pași exacți care mă ajută sa fac asta, care mă ajută să simt contopirea cu tot ceea ce este. Nu, nu îi voi enumera, pentru că fiecare are pașii lui, drumul lui de făcut, iar să faci ceea ce spune altcineva că trebuie făcut ar fi doar o căutare în exterior, nu-i așa?

Totuși:

-poate dacă ai hrăni vrăbiuțele mai des?Poate că atmosfera de la birou ar fi alta?

-dacă dimineața ai cumpăra 3 cafele in loc de una singură, și 2 le-ai da cerșetorilor de la metrou alături de un zâmbet mare? Poate clientul ți-ar vira până la urma banii cu care întârzâie de atâta timp?

-dacă n-ai mai lăsa ușile să cadă bubuind în urma ta? Poate ai avea mai multă liniște, în general?

Poate da. Sau poate nu. Poate că vrăbiile se vor găinăța fix pe capul tău, cerșetorii te vor refuza sau scuipa, și gălăgia din viața ta va continua. Poate. Dar ce-ți pasă ție?Tu fă-ți partea ta. Eu o fac pe a mea. Nu vorbesc despre legea atracției, vorbesc despre prezență, despre compasiune, despre grijă și respect.

Adică despre iubire.

Credem perdant că dragostea va veni cândva și ne va arăta cum e iubirea. Dar dragostea nu vine niciodată pentru că dragostea este mereu prezentă.

Dacă boala ar pune stăpânire pe trupul tău, cu disperare ai cumpăra medicamente pt acest corp pe care acum spui că nu îl iubești.

Dacă ți s-ar lua din senin tot ceea ce posezi, absolut tot, viața de săptămâna trecută, cea de care te vaiți, ar deveni subit dorința ta cea mai mare.

Dacă ar începe un război și o bombă ar spulbera viețile prietenilor și familiei tale, ai jeli prăbușit/ă și pierdut/ă pe pământ.

Nu e nimic ascuns ori secret, dar nici nu îți este nimic garantat decât ceea ce ești acum, în momentul prezent, acum când inspiri și expiri. Ești femeie. Ești bărbat. Ești fiu sau fiică. Soră. Frate. Ești tată, mamă, prieten, iubită, soț, coleg. Zâmbește și arată-le celor de lângă tine aprecierea și iubirea ta, indiferent de ce crezi că vei primi, fă-ți partea ta, oferă complet conștient/ă de centrul simțirii tale iar atunci nu te vei mai întreba “cum să simt dacă nu simt” Dă voie iubirii, acceptării și toleranței să se exprime zilnic, rupe gratiile care te țin prizonier în zona de gânditor. Fii un simțitor.