Prohod

Iisuse, ce mai faci? Câteodată mă gândesc că încă te mai doare, și zic “dă-ne Doamne nouă durerea Lui că prea demult durează, și-i rece crucea, și-s reci și cuiele pe care i-o fi crescut deja carnea, mai dă-mi Doamne și mie ca să mai poată El să ducă, ca să mai poată El sa Ierte” și-atunci încep să simt, și-mi spun perfidă “las’ c-o duc” și trag, și trag, dar nu pot Iisuse, să mă ierți te rog, nu pot să-mi duc partea, mă îndoaie din mijloc, și din carne mă ia cu plâns, și vorbele-mi devin degrabă jale.

Nu pot Iisuse să te țin în brațe, am corpul prea mic și inima prea moale, iartă-mă. Câteodată te mângâi pe cruce, ating cu varful degetului rănile tale, și-mi vine adesea să te sărut, să te privesc în ochi, să-ți spun că va fi totul în regulă, chiar dacă Tu știi asta mai bine decât mine.

Aș vrea să nu te mai doară. As vrea să-mi atingi fața cu palmele tale din care curge de atâta amar de vreme sânge cu rugină, înțelegi, Iisusul meu, Iubitul meu cel mai de preț, înțelegi?

Pictură semnată: Vasile Mureșan- Murivale